Ciudatul domn Voineag

Gabriel CHELARU

Doua demisii, ambele retrase. O vointa slaba. Un vot pentru, unul impotriva, pentru aceeasi speta. O speranta risipita. Un santaj ordinar aplicat in doua randuri. Doua reveniri. Plansete! Un barbat? Reprezentant inamovibil al unei puteri a statului. Schimbator (nu de viteze). Usor influentabil? Coloana vertebrala rupta prin telefon sau prin viu grai. Razgandeanu de la Vrancea. Interventii rosii, inrosit dosarul domnului, scurs catre ziarul de partid. Pierdut haturi BEJ. Alegeri corecte!!! Hait!

Nu am folosit nici un predicat in descrierea ciudatului domn Voineag doar pentru simplul motiv ca predicatul arata actiunile subiectului. Singura actiune notabila a presedintelui BEJ Vrancea este jocul cu “Uite demisia! Nu-i demisia!”. Mi-as fi dorit ca domnul respectiv, in cazul in care a considerat ca este santajat, de oricare din partidele politice din Vrancea, sa-si demisia pana la capat (adica sa plece acasa, la nevasta si copil) sau sa iasa public si sa denunte presiunea la care este supus, dand nume si prenume. Ori lipsa de reactie oficiala legata de acest subiect ma face sa cred, simplu cetatean, ca presedintele Biroului Electoral Judetean poate, in orice moment, sa fie folosit ca un instrument de furt electoral si sa pun sub semnul indoielii “impartialitatea” sa. Imi inchipui ca un presedinte de BEJ este supus la diferite sicane, la diferite “indicatii” de la partide, dar la fel de bine imi inchipui ca un judecator este inamovibil, ca un judecator trebuie sa fie un model moral, ca un judecator trebuie sa aiba curaj. Ori singurele lucruri pe care le are domnul Voineag sunt inconsistenta si ciudatenia, produse de decizii nefinalizate ori de pareri contrare, in functie de perioada de timp la care ne raportam, dar pe acelasi subiect. Pacat, domnule Voineag. Zau, mare pacat!